Asta-i pentru Anushk, just ONCE!
You.
Can.
Only.
Type.
One.
Word.
No.
Explanations.
1. Yourself? always
2. Your boyfriend/girlfriend? sleeping
3. Your hair? messy
4. Your mother? faraway
5. Your father? none
6. Your favorite item? laptop .
7. Your dream last night? unknown.
8. Your favorite drink? Jack.
9. Your dream car? Alfa 147.
10. The room you’re in? kitchen.
11. Your ex? ex.
12. Your fear? death.
13. What you want to be in 10 years? donno
14. Who you hung out with last night? girlfriend.
15. What You’re Not? normal.
16. Muffins? maybe.
17. One of Your Wish List Items? happiness.
18. Time? not enough.
19. The Last Thing You Did? pet.
20. What You Are Wearing? clothes.
21. Your Favorite Weather? sunny.
22. Your Favorite Book? Procesul.
23. The Last Thing You Ate? cake.
24. Your Life? weird
25. Your Mood? contemplative.
26. Your body? yes.
27. What are you thinking about right now? stupid.
28. Your car? not.
29. What are you doing at the moment? smoking.
30. Your summer? hard.
31. What color are your underwear? "is"!.
32. What is the weather like? clear.
33. When is the last time you laughed? yesterday.
34. What is on your tv? toy.
E greu sa cobori inapoi pe autostrada tocita a realitatii. Te doare ceva cand faci asta. Nu e o durere cunoscuta. Poate seamana cu despartirea. Iti vine greu sa gasesti cuvintele. Te vezi pe tine. Iti simti talpile cum ating pamantul, sub orice forma ar fi el.Iti simti corpul asa cum nu il puteai simti cu doua ore si jumatate inainte. Parca vrei sa te desprinzi din nou, dar nu gasesti forta sa te ridici. Nici nu stii daca vrei. Ti-e frica sa nu fie doar un vis spre care sa te indrepti fara cale de intoarcere si sa ramai suspendat in neant. Nici acolo, nici aici. Mort in ambele locuri. Pana la urma toti au ales. Foarte putini calea scurta, blamata. Majoritatea s-au intors la autostrada tocita. Printre ultimii s-au gasit cativa care sa blameze tot. E forma lor de negare.
Eu zic, si nu doar in sinea mea, adevarul e undeva. Nu zic neaparat la mijloc. Viziunea se naste din dorinta. Dorinta din nevoie. Nevoia, daca nu e indusa, e instinctiva si atunci e pura. Uita-te la tine, in jurul tau. Simte ce ai acum in mana. Bucata aia de plastic e o nevoie de-a ta instinctiva?...
Sa mergem mai departe. Poti sa faci difenta dintre instinct si obisnuinta indusa? Hai putin mai departe: stii ce e un reflex? Sau... care e diferenta dintre reflex si instinct? Daca stii atunci citeste mai departe, daca nu... [insereaza actiune obsesiv-repetitiva aici].
In fine, nu mai e mult de citit. Tot ce iti cer e sa te privesti. Nu in oglinda, nu prin ochii celorlalti sau ai mei. Prin ochii tai. Asta am facut eu. Si apoi m-am uitat in jur. Nu ma regasesc in locurile astea, in ierarhiile sociale in care respectul e echivalent cu frica. In retelele astea in care nu exista nici un adevarat numitor comun. Nu mai exista respect de sine, deci nu mai poti cere respect pentru altceva. A oferi respect a devenit un semn de slabiciune. Dragostea e cu totul alt nivel, nici nu am sa intru in detalii aici. Sunt convins ca vezi asta in fiecare zi in care iti acorzi putin timp tie, sufletului tau. Eu te vad. Tu ma vezi?
Astea sunt gandurile mele dupa Avatar. James Cameron a avut o viziune. O respect. E greu sa lupti cu instinctele atunci cand nu sunt suprimate din start.
In fine, spor la fericire! I see you.
cineva a vazut si s-a ofticat deci s-a miscat (nu ca ar avea sens ce am zis).
e doar legat de ctv si postarea de mai jos.
nu ca ar merge streamingul...
mdeah..

Lets101 Quizzes - Blog Quiz
Ochi intredeschisi. Dupa o noapte de ganduri adanci. Impartite in doi. Cu atingeri marsave. Mangaieri tremurande, aproape virgine. Acum e dimineata tarzie de vara cu soare puternic. Aproape miez de zi. In caldura asta aburul cafelei are darul de a trezi simturile inmormantate in pamantul moale al amintirilor proaspete. Aburul se amesteca zvarcolit cu fumul tigarii si da umbre tribale pe ochii mijiti catre perechea capruie de peste masa. Sub fatza schimonosita de lumina puternica se isca un zambet satisfacut de aroma potiunii negre de sub caimac.
E un zambet stramb. Ascunde trecutul indepartat, uitat aproape. Doar franturi mai revin in prezent si par mici cosmaruri cu ochii deschisi. Atingeri pierdute, genunchi juliti si dinti scrasnind. Lacrimi infundate si dorinte desarte. Toate devin cuvinte. Urechi candva surde acum le infuleca flamande. Sunt rumegate si macinate. Canile sunt acum doar jumatate pline. Aroma divina inca mai infioara narile avide. Se simte marea aproape. Daca te afunzi mai mult in scaun te poti simti ca pe un sezlong langa valurile care se sparg de nisip.
Da play si daca ai rabdare citeste mai departe...
A ramas nimic. Sunt pe punctul de a lasa totul in urma. Sunt cu un pas tarsait in trecut. Sunt gata sa sterg totul si sa o iau de la capat. Iar.
Sunt satul de ciclicitatea asta. Sunt prietenul nevazut.Sunt amantul tau din umbra. Sunt vocea ta din ceafa care-ti spune lucrurile pe nume greu, apasat, aproape fortat. Ma ocolesti cand ti-e frica de realitate, ai ajuns sa-ti frie frica sa mi te destainui, ti-e jena de tine cand vrei sa-ti despachetezi imaginea falsa in fata mea.
Dar noi ramanem prieteni, inca mai porti conversatii imaginare cu mine, ti-am ramas constiinta neclintita in care mai poti sa te sprijini cand ai nevoie.
Acum te intreb.. te imti in stare sa vii cu mine? Eu am nevoie de liniste. Sa aud zumzetul marsav si murdar al orasului. Ti-e greu sa crezi? La prima vedere sunt doar o umbra gata sa faca implozie la primul tau semn? Arogant? Poate putin nesimtit? Te loveste ca un topor imaginea vizuala combinata cu imaginea mentala?
Stiu, iti trebuie curaj sa mergi la pas cu mine, nu ma complac cu anturajul tau si o sa se simta penetrat de o privire, aproape violat. Asa cum te simti tu. Ma hranesc cu nesiguranta ta.
Te mai intreb inca o data: vii cu mine?
...Se lasa o liniște surdă, absconsa. Incă doi-trei pași... "În mulțimea asta metropolitană, furnicar deșănțat, nimeni nu te vede. Uite, el stă pe loc. Sunt aproape de el. Sunt ok, nu sunt un boschetar sau mai știu eu ce. Nici nu știu ce caut, dar cred că el ma poate lămuri."
Chiar daca nu e cu burta inainte, tot Pow! se cheama. Aduce amintiri, senzatii, drame si zambete inapoi in prezent. Un Balberiu stangaci, vre-o 2-3 ciumpalaci jenati, vre-o 10 curiosi, restul inganfati, dar toti gelosi. Era, este si va fi al nostru POW! Cu nigga, fara nigga, subtil - de salut, cu patos si rasete in hohote, de toate felurile. Am inteles ca usor, incet reconstruim pe aceleasi fundatii atunci cand la finalul discutiei spui "da, mah!...". Nici nu mai e nevoie de "pa!", "te pup", "vorbim maine" sau alte formule. Iti dai seama ca, oricum, data viitoare te vei simti ca si cum tot timpul scurs "intre" n-au fost decat niste ganduri pe care le vociferezi la urmatoarea...
De ce mi-am facut blog? O sa raspund mojicilor care m-au intrebat sau si-au pus in sinea lor intrebarea asta razand retoric in ignoranta lor mizerabila.
De ce n-am mai scris nimic in ultima vreme? Pentru ca m-am scarbit, d-aia.
Sa ma joc in nisip ca un copil. Sa nu-mi pese de nimic, Sa-mi curga nisipul printre degete. Sa nu ma gandesc la maine. Sa am casa mea intr-un loc unde nu ma cunoaste nimeni. Sa fiu mai egoist.
B!G BAND va asteapta sambata 23 mai la o seara de karaoke sa va sustina coardele vocale.
Locatia: clasicul Club Phoenix
Data: 23 mai 2009
Ora: 21:30
Nu uita: locurile nu sunt foarte multe, deci ar fi bine sa iti faci o rezervare.

... de filozofie sau de biologie, cred :)).
Citesc la Arhi despre un concurs organizat de BMW in care se da una bucata masina intreaga, nu de jucarie, nu poza. Vreau sa vad, deci urmez linkul cu pricina si astept. ...si astept.
Ok. E dimineata, somn, lipsa necesar cafea in sange sau doar e blonda si atat. Cine stie?.. Cert e ca Mihai o mai apostrofeaza printre dinti din cand in cand, asa cat sa nu se vada la ochiu neformat, dar sigur isi ia injuraturile dupe emisiune. Azi a dat-o cam grav blonda Andree cand la final de horoscop ea s-a gandit la napolitane. Mi-a placut ca toti lucreaza in echipa si au sarit sa o acopere cu vorbe aproape fara sens ca sa uiti repede de cuvantul mirabolant din mitea ei: Naty.

A aparut un zvon in mintea mea cum ca sintagma "the early bird catches the worm" a fost prima data folosita intr-un bordel.

ProTV a adus in fata niste procente de crestere a consumului de medicamente comparativ cu anii trecuti. Nu o sa dau cifre. Vreau doar sa intreb: suntem mai bolnavi sau doar mai constienti/speriati de boli?